M-am uitat si eu la film, ca tot curiosul, mai ales ca am vazut prima parte si mi s-a parut digerabila. Oh well, "Dansul dragostei"(??), cum a fost tradus in romana, e o porcarie. Scenele de dans recunosc ca sunt superbe, dar se limiteaza la atat. Poveste 0, chemistry intre personajele principale 0, clisee cu duiumul. Nici macar tipa din rolul principal nu e cine stie ce, desi pe afis pare buna :P Urat.
Ce poate fi mai frumos decat sa stai pe banca, in statia de tramvai, la soare, ascultand Guerrilla si asteptand 25 de minute 6-le?
Va zic eu: sa stai 5 minute. Sau 10. Sau chiar un sfert de ora, cum scrie pe tablita, daca ai ajuns fix dupa ce el a plecat. Dar tablita are doar rol orientativ, nu?
Pe cuvant ca nu am nici un fel de sentiment nobil zilele astea. Nu simt ca se apropie vreo sarbatoare, ca lumea devine mai buna, ca se apuca de vopsit oua sau curatat covoare. Cu toata scoala de soferi pe cap, sunt prea ocupata sa insult (in gand, ca nu imi permit sa folosesc un limbaj prea vulgar in fata instructorului) badaranii care ma claxoneaza frenetic cand plec in slow motion de la semafoare sau cand ratez o ocazie pretioasa de a ma introduce in intersectie. Inteleg sa ma injuri cand nu ma introduc pe banda care trebuia, cand iti tai cu nesimtire calea sau cand imi moare motorul si mai ai 2 milimetri pana iti dai in mine. Dar totusi, incearca sa nu abuzezi de claxon, ca scoate un sunet foarte disturbing. Stiu ca tu te-ai nascut geniu al sofatului, de aceea folosesc limbajul asta bland. Cat despre cadouri, I am doomed. Am cutreierat ieri 3 ore Mall-ul (dupa care am inteles de ce pipitele care petrec mult timp la shopping sunt asa de slabe si au nevoie de masaje si chestii de genul - eu una am crezut ca ma apuca febra musculara) si nu am gasit nimic care sa ma satisfaca. Adica care sa se potriveasca cu nevoile viitorilor posesori ai cadourilor. Am gasit in schimb niste cufere superbe la BamBoo (pe care magazin l-as cumpara in intregime) si am salivat cam un sfert de ora in fata lor. Da, erau prea scumpe pentru bugetul meu limitat. Daca cumva stiti unde pot sa gasesc zaruri din alea care se agata de oglinda masinii, please let me know. Sau daca aveti idei de cadouri pentru parinti. V-as ramane indatorata. Deci cadouri nu am, curatenie nu am facut, iar acasa ajung abia sambata dupa-amiaza. Sper sa ma deplasez la bunici, ca acolo macar simt ca e sarbatoare. Si asa scap si de massurile enervante cu "lumina sa va intre in suflet" blabla. Daca chiar vrei sa imi intre in suflet, baga mare si scrie-mi un semese. Sau suna-ma, sau trimite-mi o vedere/felicitare virtuala, sau da-mi dedicatie la radio. Sau crezi ca ma flateaza in mod deosebit faptul ca m-ai selectat si pe mine alaturi de ceilalti 100 de prieteni virtuali inainte sa dai send?
Cand eram mica si veneam in Timisoara la control oftalmologic, imi stresam mama sa ma duca in parcul copiilor. Nu conta ca nu aveam timp, ca pleca trenul fara noi, ca era prea departe. Eu trebuia sa ajung sa ma dau cu trenuletul. Eram fascinata de minunea aia pe sine (mdah, recunosc ca mi se facea si putin frica de fiecare data cand treceam prin tunel). Imi placeau si hidrobicicletele, si masinutele, si toboganele. Imi placea pana si sa stau cu mama pe banca, la o inghetata, si sa ma uit la modul in care se desfasoara ceilalti copii. Pe care ii invidiam ca au domiciliu stabil in Timi si se pot destrabala in fiecare zi in parculet.
Mai tarziu interesul pentru parcul copiilor s-a estompat (adica am devenit mai fascinata de magazine decat de trenulet :P). Au mai trecut niste ani si am ajuns studenta in aceasta mirifica resedinta de judet. Si nu mare mi-a fost dezamagirea cand am vazut ca in parc nu mai ai nici trenulet, nici hidrobicilete, nici masinute. Si ca nici copiii nu mai misuna ca in zilele bune, ci misuna asa cum misuna intr-un parc normal, care nu are nimic deosebit in afara de o adunatura de pomi, niste spatiu verde si niste ruine a ceea ce a fost odata disneylandul meu. Trist.
Pe Isobel o stiti de la Belle&Sebastian si Gentle Waves. De el poate ati mai auzit, avand in vedere ca a cantat cativa ani si cu Queens of the Stone Age. Anyway, cei doi si-au unit fortele in 2006 si au lansat albumul "Ballad of the broken seas". Vocea lui, groasa si ragusita suna excelent in tandem cu vocea ei calda si linistitoare. Vestea buna e ca cei doi pregatesc un nou material, "Sunday at devil dirt", ce urmeaza a fi lansat luna viitoare, in 5 mai. Va las cu piesa ce da titlul primului si revin probabil cu ei luna viitoare:P
A venit primavara, s-a terminat greva scenaristilor care ne-a impins la avalansa de injuraturi si s-au intors serialele. Prin seriale eu inteleg deocamdata doar Desperate Housewives si GossipGirl, avand in vedere ca pentru Heroes mai e muuuult de asteptat (macar mai putin decat pana la IceAge 3 :P). Ah da, si CSI, bineinteles, dar acolo mai am ceva de recuperat.
So, ne putem delecta iarasi cu UpperEastSiderii si minunile pe care le fac. Primul episod de dupa greva, al 14-lea, se intituleaza "Blair Bitch Project" si se invarte in principal in jurul rivalitatii dintre Jenny si Blair. Avand in vedere ca Queen B a fost detronata si micuta Jenny si-a castigat un loc printre popular chicks, razboiul ar fi fost foarte greu de evitat. Insa, cum cu totii stim ca familia Humphrey nu dispune de fondurile financiare corespunzatoare noului sau cerc de prietene, Jenny o cam ia pe aratura. Ba isi vinde masina de cusut, ba se fastaceste cand e nevoita sa inapoieze niste bani unei prietene. Partea proasta e ii si trage o teapa de zile mari lui Blair, care concepe un masterplan in vederea reluarii vechii coroane. Si asa ajunge noul grup de popular chicks in modesta resedinta din Brooklyn a lui Jenny, pentru o petrecere surpriza cu ocazia zilei acesteia de nastere. Si o mai si surprind cu rochia furata cu o seara inainte de la una dintre ele, rochie care valora o gramada de bani. Long story short, Jenny pare screwed. Dar se redreseaza, cu ajutorul lui Nate, si revine spre final pe calea cea buna. Pentru cat timp, asta nu se stie.
Pe de alta parte, Serena se muta cu familia lui Chuck :X, iar viitorul sau frate vitreg o calca pe bataturi. Asa ca in momentul in care primeste un cadou constand in jucarii erotice si porn, pe el da vina. Si atunci cand i se livreaza o gramada de sticle de sampanie la scoala, tot el pare tapul ispasitor. Ii impartaseste opiniile si lui nenea Bass, care nu sta pe ganduri si isi arunca fiul afara din casa. Bine, ca aterizeaza in fostul lui hotel suite, e irelevant. Ideea e ca bietul Chuck nu avea nicio vina, cadourile fiind trimise de la o persoana misterioasa, G. Oh well, cine e si ce treaba are cu Serena, aflam saptamana viitoare. Sau ne uitam la promo. xoxo:))
