Cand eram mica si veneam in Timisoara la control oftalmologic, imi stresam mama sa ma duca in parcul copiilor. Nu conta ca nu aveam timp, ca pleca trenul fara noi, ca era prea departe. Eu trebuia sa ajung sa ma dau cu trenuletul. Eram fascinata de minunea aia pe sine (mdah, recunosc ca mi se facea si putin frica de fiecare data cand treceam prin tunel). Imi placeau si hidrobicicletele, si masinutele, si toboganele. Imi placea pana si sa stau cu mama pe banca, la o inghetata, si sa ma uit la modul in care se desfasoara ceilalti copii. Pe care ii invidiam ca au domiciliu stabil in Timi si se pot destrabala in fiecare zi in parculet.
Mai tarziu interesul pentru parcul copiilor s-a estompat (adica am devenit mai fascinata de magazine decat de trenulet :P). Au mai trecut niste ani si am ajuns studenta in aceasta mirifica resedinta de judet. Si nu mare mi-a fost dezamagirea cand am vazut ca in parc nu mai ai nici trenulet, nici hidrobicilete, nici masinute. Si ca nici copiii nu mai misuna ca in zilele bune, ci misuna asa cum misuna intr-un parc normal, care nu are nimic deosebit in afara de o adunatura de pomi, niste spatiu verde si niste ruine a ceea ce a fost odata disneylandul meu. Trist.
2 comentarii:
o sa-l renoveze, a fost scos la licitatie acum cateva luni..sincer il preferam asa ramolit decat cu cine stie ce porcarele ultra scumpe si plin de copii rasfatati si burtosi care ies din casa numa ca sa treaca pe la McDonlads..si...prin parc sa mance vaaaataaah
si, ca sa inchei cum se cuvine, cand eram intr-a 8-a tin minte ca au avut niste tentative de renovare si s-a facut un sondaj printre pusti (banuiesc ca pana in 14-15 ani) in care erau intrebati ce si-ar dori sa gaseasca in parculet...unul din raspunsuri a fost "bar de striptease in aer liber " :))))
uuuu vata =p~ pai sincer nici nu cred ca acesti copii de 14-15 ani ar intra in target. sub 10, poate. la cum se prezinta timpurile :))
Trimiteți un comentariu