miercuri, 2 iulie 2008
miercuri, 28 mai 2008
Campanie electorala

Cum va arata ziua mea de duminica?
Ma voi trezi pe la 1-2 si inca voi considera ca nu am dormit suficient, in mare parte datorita mahmurelii.
Voi ingurgita un pranz superb compus din supa + cartofi cu snitele, ca de fiecare data cand sunt la buni.
O voi suna pe cealalta buni, pentru ca va fi ziua ei.
Voi manca inghetata, pentru ca e 1 iunie.
Imi voi arunca ochii peste gramatica de clasa a 8-a, pentru ca luni am examen la ortografie (sunt la o facultate serioasa, da?).
Daca ajung seara in Lugoj ma voi mobiliza la vot, pentru ca al meu fost director de liceu candideaza si ma simt datoare pentru ocaziile in care m-a prins fumand in baie si am scapat cu media la purtare nescazuta.
Ca pe 80% din populatie, si pe mine ma dezgusta campaniile electorale. La presedentie e mai simplu, acolo tot timpul stiu cu cine as vota. Bine, pana acum nu am prins nicio ocazie de a-mi exprima opinia prin vot, datorita varstei mele fragede. Dar totusi, stiam cine vreau sa castige. La alegerile astea locale in schimb, ma simt pierduta. Apar tot felul de indivizi dubiosi, cu afise si mai dubioase si promisiuni vizibil irealizabile. Nu stii pe care rau sa il alegi, care sa fie ceva mai bun decat celelalte rele. Si se mai mira lumea ca prezenta la vot e din ce in ce mai scazuta.
joi, 8 mai 2008
La bloc

Niciodata nu am stat la casa. Nici macar bunici cu casa nu am. Asa ca a trebuit sa ma conformez de mica cu rigorile statului la bloc. Avertismente de genul "da muzica aia mai incet", "nu mai lasa cainele sa latre" sau "nu mai bate mingea ca il trezesti pe vecinul de sub noi" imi sunt intiparite demult in memorie.
Cu vecinii recunosc ca nu am avut probleme aproape deloc. La Lugoj ma cunosc toti de mica asa ca mai treceau prin liceu cu vederea noptile in care toata lumea se strangea la mine, consuma bauturi alcoolice si apoi scotea sunete animalice. Nu s-au plans nici macat odata. Aici, la Timi, nu ii cunosc. Sunt in jur de 80 de apartamente in bloc, iar eu ii stiu doar pe:
1) sefa de bloc, foarte antipatica + her husband, care tot timpul mestereste ceva prin scara si care, in antiteza cu sotia, e foarte agreabil
2) pe baiatul care s-a inundat cand mi-a facut tata instalatia de apa si a venit sa tipe - nu imi placea de el pana ieri (da, tipatul era de vina), cand am petrecut 5 minute impreuna in fata blocului si am realizat ca e simpatic
3) pe tanti baba care sta la 2 usi de mine si cu care tot timpul ma intalnesc pe scara - she likes to spy, I guess
Totusi, din cate am observat pe la cozile de la intretinere, toti par pasnici.
Dupa aceasta vasta introducere, intram in miezul problemei. S-a stricat interfonul. Culmea, de data asta nu mai e problema ca nu se inchide (cum era atunci cand mi s-a furat cutia postala), ci ca nu se deschide. Nici macar cu cartela. That's just great! Tocmai de aceea am petrecut acel quality time cu baiatul de la punctul 2), pentru ca sunam aiurea pe la oameni sa ne deschida usa. Ma gandesc ce s-ar fi intamplat daca as fi ajuns acasa undeva pe la 4 dimineata si nu as fi putut sa intru. Hmmmm.... Oricum, cineva sigur a patit-o, pentru ca azi-dimineata (de fapt ieri dimineata, ca e trecut de 12) cand am plecat de acasa era o gaura de toata splendoarea in geam. Geam din ala solid, nu asa. De atunci ma tot gandesc cu arata pumnul bietului suferind....
vineri, 25 aprilie 2008
Du-ma acasa, mai tramvai
Va zic eu: sa stai 5 minute. Sau 10. Sau chiar un sfert de ora, cum scrie pe tablita, daca ai ajuns fix dupa ce el a plecat. Dar tablita are doar rol orientativ, nu?
Atmosfera pascala = 0

Pe cuvant ca nu am nici un fel de sentiment nobil zilele astea. Nu simt ca se apropie vreo sarbatoare, ca lumea devine mai buna, ca se apuca de vopsit oua sau curatat covoare. Cu toata scoala de soferi pe cap, sunt prea ocupata sa insult (in gand, ca nu imi permit sa folosesc un limbaj prea vulgar in fata instructorului) badaranii care ma claxoneaza frenetic cand plec in slow motion de la semafoare sau cand ratez o ocazie pretioasa de a ma introduce in intersectie. Inteleg sa ma injuri cand nu ma introduc pe banda care trebuia, cand iti tai cu nesimtire calea sau cand imi moare motorul si mai ai 2 milimetri pana iti dai in mine. Dar totusi, incearca sa nu abuzezi de claxon, ca scoate un sunet foarte disturbing. Stiu ca tu te-ai nascut geniu al sofatului, de aceea folosesc limbajul asta bland.
Cat despre cadouri, I am doomed. Am cutreierat ieri 3 ore Mall-ul (dupa care am inteles de ce pipitele care petrec mult timp la shopping sunt asa de slabe si au nevoie de masaje si chestii de genul - eu una am crezut ca ma apuca febra musculara) si nu am gasit nimic care sa ma satisfaca. Adica care sa se potriveasca cu nevoile viitorilor posesori ai cadourilor. Am gasit in schimb niste cufere superbe la BamBoo (pe care magazin l-as cumpara in intregime) si am salivat cam un sfert de ora in fata lor. Da, erau prea scumpe pentru bugetul meu limitat. Daca cumva stiti unde pot sa gasesc zaruri din alea care se agata de oglinda masinii, please let me know. Sau daca aveti idei de cadouri pentru parinti. V-as ramane indatorata.
Deci cadouri nu am, curatenie nu am facut, iar acasa ajung abia sambata dupa-amiaza. Sper sa ma deplasez la bunici, ca acolo macar simt ca e sarbatoare. Si asa scap si de massurile enervante cu "lumina sa va intre in suflet" blabla. Daca chiar vrei sa imi intre in suflet, baga mare si scrie-mi un semese. Sau suna-ma, sau trimite-mi o vedere/felicitare virtuala, sau da-mi dedicatie la radio. Sau crezi ca ma flateaza in mod deosebit faptul ca m-ai selectat si pe mine alaturi de ceilalti 100 de prieteni virtuali inainte sa dai send?
joi, 24 aprilie 2008
Amintiri scamosate

Cand eram mica si veneam in Timisoara la control oftalmologic, imi stresam mama sa ma duca in parcul copiilor. Nu conta ca nu aveam timp, ca pleca trenul fara noi, ca era prea departe. Eu trebuia sa ajung sa ma dau cu trenuletul. Eram fascinata de minunea aia pe sine (mdah, recunosc ca mi se facea si putin frica de fiecare data cand treceam prin tunel). Imi placeau si hidrobicicletele, si masinutele, si toboganele. Imi placea pana si sa stau cu mama pe banca, la o inghetata, si sa ma uit la modul in care se desfasoara ceilalti copii. Pe care ii invidiam ca au domiciliu stabil in Timi si se pot destrabala in fiecare zi in parculet.
Mai tarziu interesul pentru parcul copiilor s-a estompat (adica am devenit mai fascinata de magazine decat de trenulet :P). Au mai trecut niste ani si am ajuns studenta in aceasta mirifica resedinta de judet. Si nu mare mi-a fost dezamagirea cand am vazut ca in parc nu mai ai nici trenulet, nici hidrobicilete, nici masinute. Si ca nici copiii nu mai misuna ca in zilele bune, ci misuna asa cum misuna intr-un parc normal, care nu are nimic deosebit in afara de o adunatura de pomi, niste spatiu verde si niste ruine a ceea ce a fost odata disneylandul meu. Trist.
joi, 20 martie 2008
A kingdom for a lighter
Mai intai astia ma dezgusta, acuma astialalti. In aparenta nu au nicio legatura unii cu altii. Si totusi.
Situatiile sunt in antiteza. In primul caz, sobolanii si-au enervat fanii. In cazul fotbalistic, Rapidul a fost sabotat de proprii ei suporteri. La nici 10 minute dupa singurul gol, moment extatic pentru mine. A fost urat. Daca ii suspenda 10 etape, asa cum umbla zvonul, e clar ca imi voi pierde definitiv interesul pentru fotbal ;)) Cat despre consecinte: Coman fara umar, Pancu fara cap, Rednic fara echipa si soon Copos fara club.
Sobolanii au fost si mai tristi la Iasi. Daca as fi fost acolo mi-as fi pierdut irevocabil respectul pentru trupa. Care nu de putine ori isi lasa fanii cu ochii in soare.
PS
luni, 25 februarie 2008
Nervi
marți, 5 februarie 2008
Untitled
vineri, 21 decembrie 2007
Magia Sarbatorilor
El: Informatii gara.
Eu: Buna ziua, era un personal care pleca la 7 jumatate seara din Timisoara inspre Lugoj. Imi spuneti va rog daca s-a modificat cumva ora?
El: Vreti sa spuneti 19.
Eu: (ha?) Da, 19.
El: Stiti ca nu e tot aia daca ziceti 7 sau 19.
Eu: (wtf? nu am zis 7 seara?) Da, aveti dreptate.
El: Este un accelerat care pleaca la 19.
Eu: (bulversata) 19 fix?
El: Da.
Eu: Pai si personalul nu mai circula?
El: Auziti domnisoara, vreti personal sau accelerat? ( pe punctul de a izbucni)
Eu: (si mai bulversata) Pai, personal. (ce naiba nu de personal am intrebat?)
El: Personalul e la 19:24. La revedere!
Ok, poate conversatia asta nu m-ar fi enervat atata de tare daca nu mi-as fi petrecut dimineata stand la cozi la 2 bancomate, numai ca sa aflu ca inca nu ne-au bagat bursa, si mai apoi la 2 cozi de la o banca sa platesc 6 lei. Si dupa minunata conversatie cu nenea am mai stat 45 de minute la coada la curent.
Magia Sarbatorilor my ass.
luni, 17 decembrie 2007
You should never underestimate the predictability of stupidity
Si semaforul ala care l-au pus la trecerea dintre Vidu si Complex de ce nu are galben? Sau macar niste palpaituri care sa te avertizeze ca se schimba culoarea? Poate asa nu m-as fi trezit in mijlocul trecerii ca se schimba subit in rosu si ma claxoneaza/injura toti soferii.
joi, 13 decembrie 2007
Frustrarea zilnica
Si ma intreb 'Why meee?' Am muncit pentru ele, why the f**k nu am "privilegiul" sa le cheltui cum vreau eeeeu? si asa raman cu o groaza de bonuri pe care o sa-mi cumpar saratele si suc :/
So not fair! Do u agree cu faptul ca nu-ti poti lua tigari pe bon? :P
luni, 10 decembrie 2007
Pffff
luni, 19 noiembrie 2007
Dependenţă
E oficial – I’m a net addict. Cum am realizat? Când am ajuns acasă de la facultă şi mirificul RDS a refuzat sa mi se conecteze.Nervi, frustrări, injurii.Toate pentru o amărâtă de conexiune. Mi-am făcut o obişnuinţă în a intra pe uşă, a aprinde compul şi a pierde jumate de oră citind mailuri, verificând traficul blogului,consultând Google Readerul. Și-a revenit relativ repede, totuşi relevaţia s-a produs. Mai ales având în vedere faptul că stau singură, compul e mereu deschis – am nevoie de încă o „voce”. Ar trebui să îi găsesc un nume inspirat.
Când ajung acasă (la cealaltă casă adică, unde locuiam constant până în octombrie 2006) în weekend petrec puţin timp la poveşti cu monitorul. O fi de aia, fiindcă acolo am părinţi şi câine cu care să mă conversez. Aici mai am şi un amărât de radio de pe vremea bunicilor, pe care îl folosesc rar spre deloc. Am încercat în acele 2 minute în care am fost privată de facilităţile internetului să îmi imaginez cum ar arăta viaţa mea fără messenger, wikipedia, imdb, piraterie. Aş citi mai mult şi m-aş uita mai mult la televizor. Prima variantă îmi convine, a doua nu. Deci se pare că internetul mă şi cultivă, mă şi prosteşte. Proporţiile nu am ajuns încă să le studiez.
sâmbătă, 17 noiembrie 2007
Hmmmm
Sunt trista. Nu pentru ca am pierdut, ci pentru felul superficial in care trateaza toata lumea bataia. Pentru ca 'specialistii' vorbesc despre artificii si concerte Voltaj, in loc sa analizeze ce a mers prost. Poate am inceput totusi sa faca asta dupa ce am inchis televizorul.
marți, 13 noiembrie 2007
Frig
Locuind singura, nu am avut altceva ce sa fac decat sa imi privesc neajutorata sursele de caldura reticente. Scurt telefon dat parintilor si am inceput sa le aerisesc. Din nou. Cand a binevoit sa vina curga apa calda din ele aproape am chiuit. Dar unfortunately cu atata am ramas, pentru ca au continuat sa refuze sa ma incalzeasca. M-am gandit la ce am facut pentru a le ofensa si am ajuns la concluzia ca nimic. De cand mi le-au montat instalatorii nu am mai contenit cu aprecierile.
Frigul in sine e cat de cat suportabil. Un hanorac gros, o pereche de ciorapi de lana, o ciocolata calda si te-ai rezolvat.Dar ce e enervant e faptul ca toate lucrurile din casa pe care pun mana sunt infiorator de reci. Fie ca e vorba de o cana, o furculita sau o carte. Urat.
luni, 29 octombrie 2007
Just another manic monday

...sau cum a devenit debutul birthday week-ului meu patetic.
Urasc zilele de luni, diminetile ploioase si pesonalele supra-aglomerate, deci e clar ca o combinatie a tuturor acestor elemente nu putea fi de bun augur. Am indurat cu dintii stransi asteptarea in ploaie a taxiului, mutenia + lipsa de politete a taximetristului in drumul spre gara si coada de la bilete. Mi-am cumparat Cosmopolitan in speranta de a-mi insenina dimineata, but no luck. Nu a facut decat sa imi confirme parerea ca de cand a plecat Elena Francisc a devenit o adunatura de aberatii mai mult sau mai putin inspirate ( de obicei mai putin). Vroiam sa scriu chiar un post pe tema asta, dar am gasit asta intre timp si am renuntat la idee.
Trenul era extra-full, abia am reusit sa ma strecor prin vreo 3 vagoane pana am gasit un loc la clasa 1. Bineinteles ca am nimerit langa niste tipe care au povestit tot drumul despre esecuri sentimentale si si-au trimis melodii prin bluethoot, dar a fost mai bine decat sa indur statul in picioare. Ca sa nu vorbim acum despre interdicita de a fuma in tren, care mi se pare de-a dreptul inumana. In statia de tramvai - surpriza. 8-ul a refuzat categoric sa ma lase sa urc, si toata pasiunea cu care am apasat pe butonul acela hidos care iti deschide usa s-a evaporat odata cu plecarea sa de sub nasul meu deja iritat la culme. Ajunsa acasa mi-am amanat seminarul de 12 pentru 2, am concluzionat ca iar am o gramada de bani de dat la curent si am cheltuit 20 de lei pe mancare, ceea ce intr-o saptamana normala nu as fi facut nici sa ma ameninti cu moartea.
Ceva plusuri? M-am abtinut de a injura toata lumea care era sa imi scoata ochii cu umbrelele si nu am omorat un paianjen simpatic din scara blocului. Se pare ca devin o fiinta mai buna pe zi ce trece :P
joi, 4 octombrie 2007
Frustrarea zilei
vineri, 28 septembrie 2007
Britney strikes again

Conform MTV News de ieri, Britney este hotarata sa faca orice pentru a scapa de kilogramele in plus.Printre aceste 'orice'-uri se numara si utilizarea unui inhalator pentru astmatici, care se pare ca ii taie pofta de mancare.Dar ceea ce nu stie 'diva' este ca folosirea acestui aparat de catre persoanele care nu sufera de astm poate avea efecte nedorite precum ametelile sau greata, culminand in cazuri extreme cu moartea(au exemplificat ei cu nu stiu ce caz al unui fotomodel de 17 ani care a murit din cauza asta dar google-ul, cu tot cei 9 ani ai lui, nu m-a putut ajuta de data asta). So anyway, it doesn't matter if I die dc reusesc sa incap intr-un cosciug size 2, does it?
PS Asteptam cu interes lansarea inhalatoarelor care au aplicate cristale Swarowski
joi, 27 septembrie 2007
OTV, my love
Oglinda Television are site, nu foarte actualizat, ce-i drept si cu un "design" mai mult decat infiorator. Dupa 10 minute de concentrare te cam ustura ochii, textul fiind integral scris cu un roshu foarte tipator, ca si emisiunile lui Dan (care pe langa a fi producator si prezentator la mega emisiunea postului, se pare k s-a apucat si de web design:P).
La sectiunea "Istoria OTV" pe care am gasit-o in insiruirea ilogica si haotica de lucruri afisate pe prima pagina, sunt mesaje de incurajare de la fani (majoritatea legata de decizia de a se inchide postul mai demult din cauza, ati ghicit, lui Vadim). Citez cateva pentru a exemplifica iubirea sincera a indivizilor obscuri din diferite parti ale tarii:
"Alaturi de dumneavoastra cu suflet de roman curat va spun ca o sa invingem. Treziti-va romanilor la "Desteaptate romane"!!! Cu multumiri pentru tot ce ati facut si faceti pentru democratie."
"Satmarenii sunt alaturi de tine, Dane!
Nu te lasa! Pentru triumful democratiei, a liberei exprimari si oprirea fortelor neocomuniste de la comiterea abuzurilor de orice gen vom fi alaturi de tine pana la capat! Marturisesc ca si eu am stat cu telefonul pe fir 3 ore si n-am reusit sa intru in direct sunand ocupat, iar cand eram aproape de ,,reusita" din celalat capat al firului se spunea ,,numar nealocat" sau ,, abonatul nu poate raspunde momentan, incercati mai tarziu".Angajeaza mai multi operatori. Lasa oboseala si cearcanele deoparte, nu trebuie sa se vada, trebuie sa mergem mai departe pana vom reusi sa indepartam neocomunismul si ideile neocomuniste din conceptia celor care mai cred in ele!"
"Iubite Dan Diaconescu,
Clica securistà crescuta la sânul dictaturii a proliferat ca o metastazà !"
"Rezistati!
Noi vã sprijinim! În Maramures, pe vãile pe care nici nu vã imaginati, OTV functioneazã. Morosenii i-au aminte de ce vi se întâmplã si sanctiunea o vor da la anticipate! Sã vã ajute Dumnezeu! Morosenii!"
Oricum cea mai tare parte a site-ului e insiruirea de emisiuni si pozele aferente:



Respect pentru Dan si echipa lui for having the guts to continue making such crap and calling it television!:P :P
Ah si tune in sa vedeti dk au gasit-o pe avocata!! ;))