The Doodz no more

M-am mutat. De acum inainte ma gasiti aici. Pentru ca de ceva vreme nu mai eram practic doua dude, dar de lene nu mi-am facut alt blog. Well, a venit si acest moment. Designul nu e definitiv :P

Song of the day: Morcheeba - Rome wasn't built in a day

Nu mai am radbare sa scriu inca un post lung, asa ca aleg o melodie relativ cunoscuta si fredonabila. Ca tot s-au desfasurat ei la Peninsula nu demult. Btw, cica au scos CSS album ;)) E in curs de ascultare.



site

A fost si bere

Adica Sarbatoarea Berii, ca vad ca termenul de festival a cam iesit din uz. Caravana Timisoreana ajunse si acasa, in weekendul ce a trecut. De ce nu a pornit de aici nu voi intelege niciodata. Oricum eu nu mai sunt adepta acestor manifestatii la care se impinge lumea si se sta 2 ore la coada pentru un mic. Berea la pahar a fost ca intotdeauna, cu 2 lei garantadu-ti astampararea setei pentru 20 de minute. Eu m-am prezentat doar duminica, si asta deoarece ne-au incantat Baniciu si Vintila. De Cargo si Vita m-am saturat pana peste cap. Si aici si acasa, in Lugoj, de fiecare data cand e vreo sarbatoare de genul asta aduce una dintre aceste mirifice 2 trupe. Nu ca nu le-as aprecia pentru aportul pe care si l-au adus in dezvoltarea mea muzicala, dar am fost la prea multe concerte deja. Va las cu o poza de la concert si cu una din parcare, de a doua zi. Care s-a curatit destul de repede, tin sa precizez.

Samantha Who?

Cum am fost in criza de seriale, am zis sa aleg ceva superficial care sa ma tina treaza in timp ce mananc si zac in pat. Am incercat cu Two and a Half Men, dar la asta chiar nu rezist sa ma uit. E ingrozitor de sec (sorry Mihai :P). Asa ca m-am oprit la Samantha Who?, care beneficiaza de calitatea de a nu depasi 20 de minute si de a smulge ocazionalele zambete. Pentru ca de rafele de ras nu am avut parte.
Serialul e usurel, vizionabil, in orice caz nu genul care sa te obsedeze. Reuneste o gramada de actori din alte seriale la care m-am uitat de-a lungul timpului, motiv pentru care m-am si decis sa ii dau o sansa. O avem in primul rand pe Christina Applegate, pe care o stim cu totii din Married with children si care se descurca binisor in rolul principal. Nu degeaba a smuls si o nominalizare la premiile Emmy. Urmeaza Barry Watson, sau bunaciunea umana de Matt din 7th Heaven, dupa care suspinam in adolescenta. Sa nu uitam nici de Melissa McCarthy, aka Sookie din Gilmore Girls. La amestecatura intra si Jennifer Esposito, genul de actrita pe care ai mai vazut-o, dar nu stii de unde sa o iei. Si il avem in vreo 2 episoade si pe Eddie Cibrian, cel ce a fost odata ca niciodata Cole din Sunset Beach, dupa care suspinam in copilarie. Si pentru care m-am uitat la Logan's War de vreo 6 ori, in ciuda faptului ca e cu Chuck Norris. Bine, aici are un amestec si Protv-ul, care intr-un timp il tot redifuzau.
Ok, gata cu distributia. Cat despre plot, Samantha e lovita de o masina si isi pierde memoria. Asa ca nu isi mai cunoaste prietenii, ziua de nastere, parintii sau boyfriendul. Si se descopera de-a lungul primului sezon, ce cumuleaza 15 episoade - adica se poate vedea in vreo 5 ore. De asemenea incearca sa se schimbe dupa ce ajunge la concluzia ca era o persoana detestabila. Dar Bad Sam de dinainte de accident ii tot da tarcoale si mai prinde cate o ocazie sa iasa la suprafata. Mai avem 2 prietene de-ale amnezicii, una buna si nebuna si aialalta loiala si mai nepopulara asa, precum si un ex-prieten de care bineinteles eroina noastra se reindragosteste. Se adauga si doi parinti, putin cam sariti de pe fix de felul lor si Frank, simpaticul portar.
Dupa cum am mai zis: usurel. Nitel amuzant, nitel stupid. A se privi in perioadele de plictiseala.

Eticheta de RATT

Lasam astazi deoparte discutia cu vesnica asteptare a tramvaiului 6. Ignoram chiar si mirosurile specifice acestor mijloace de transport in comun, faptul ca uneori nu functioneaza prostiile alea de compostoare de bilete sau ca aerisirea nu e foarte avansata. Cu exceptia autobuzelor noi, in fata carora imi scot palaria. Desi si in cazul lor ar fi ceva plangeri referitoare la compartimentarea spatiului. Anyhow, astazi vorbim despre comportamentul pasagerilor. Care de multe ori lasa rau de tot de dorit. Asa ca daca vreti sa nu iti arunc priviri diabolice in timp ce traversam piata Balcescu, ia in considerare urmatoarele sfaturi:

• nu te imbulzi ca ultimul zanatec cand urci scarile - stai chill ca nu va pleca tramvaiul fara tine, ba chiar te va astepta uneori daca te vede conductorul ca alergi ca bezmeticul sa apuci si tu sa pui piciorul pe scara inainte de inchiderea usilor
• daca sunt doua locuri libere unul lang altul, fa bine si aseaza-te pe ala de la geam - nimic nu ma enerveaza mai mult decat sa vad persoane care se arunca direct pe locul de la margine, punandu-si plasele sau mai stiu eu ce pe locul de langa, mai ales cand sunt o gramada care sunt nevoiti sa stea in picioare
• nu imi fura portofelul - in cel mai bun caz vei gasi 5 lei in el si toate actele mele la un loc, fara de care nu pot sa traiesc (acelasi sfat se aplica si in cazul celorlalte obiecte de mare valoare de la mine din geanta, printre care se numara Bob, servetelele umede si carnetelul cu coperti lucioase)
• urmatorul sfat este clasic: nu asculta muzica de pe telefonul tau super-perfomant prin intermediul difuzorului, fie ca e vorba de Beethoven, Iron Maiden sau Salam - nimanui nu ii convine sa-ti suporte toanele muzicale, in special batranicii din fata
  
• nu te apuca sa vorbesti cu mine daca esti cu 3 scaune in spate, peste capetele celorlalti pasageri - cu atat mai putin sa imi ceri numarul de telefon, sa ma chemi in nush ce club sau sa imi spui cat arat eu de bine in ziua respectiva - I really don't care about you
• daca vine controlorul si te prinde fara bilet, macar ai bunul simt sa cobori inainte sa incepi sa faci scandal - poluarea fonica de orice fel nu e niciodata binevenita
• iar in final, cand te dai jos, incearca sa nu il impingi pe nenea ala slab cu capul in asfalt - putina gratie nu a omorat pe nimeni
  

Iuuuui

Non-activitate

Astazi am fost pusa in dificultate. Nu m-am dus la lucru. E vineri, ceea ce in industria noastra se numeste zi libera. Eu, fiind novice, nu m-am bucurat pana acum de virtutile acestei minunate zi libere in scurta perioada de cand sunt angajata. Si astazi, hop tup, sunt acasa. M-am trezit tot la o ora matinala, 9, ce-i drept ceva mai putin matinala decat ora mea obisnuita din timpul saptamanii. Si am inceput sa ma invart.
Am scris ceva articole, am baut doua ciocolate calde, mi-am citit feedurile. Apoi pauza. M-am hotarat sa imi fac ceva de-ale gurii, adica paste. Gata intr-un sfert de ora. Mi-am amintit ca in perioada in care aveam numai zile libere mi le umpleam cu seriale. Cum momentan sunt in pauza de ele, mi-am mancat spaghetele urmarind un episod de nush cand din Veronica Mars. Dupa, am intrat din nou in pauza de activitate. It's like...boring. Am continuat cu serialul si am ajuns deja la 3 episoade. Si ceva curatenie si packing, ca ma duc la Lugoooj :D