Niciodata nu am stat la casa. Nici macar bunici cu casa nu am. Asa ca a trebuit sa ma conformez de mica cu rigorile statului la bloc. Avertismente de genul "da muzica aia mai incet", "nu mai lasa cainele sa latre" sau "nu mai bate mingea ca il trezesti pe vecinul de sub noi" imi sunt intiparite demult in memorie.
Cu vecinii recunosc ca nu am avut probleme aproape deloc. La Lugoj ma cunosc toti de mica asa ca mai treceau prin liceu cu vederea noptile in care toata lumea se strangea la mine, consuma bauturi alcoolice si apoi scotea sunete animalice. Nu s-au plans nici macat odata. Aici, la Timi, nu ii cunosc. Sunt in jur de 80 de apartamente in bloc, iar eu ii stiu doar pe:
1) sefa de bloc, foarte antipatica + her husband, care tot timpul mestereste ceva prin scara si care, in antiteza cu sotia, e foarte agreabil
2) pe baiatul care s-a inundat cand mi-a facut tata instalatia de apa si a venit sa tipe - nu imi placea de el pana ieri (da, tipatul era de vina), cand am petrecut 5 minute impreuna in fata blocului si am realizat ca e simpatic
3) pe tanti baba care sta la 2 usi de mine si cu care tot timpul ma intalnesc pe scara - she likes to spy, I guess
Totusi, din cate am observat pe la cozile de la intretinere, toti par pasnici.
Dupa aceasta vasta introducere, intram in miezul problemei. S-a stricat interfonul. Culmea, de data asta nu mai e problema ca nu se inchide (cum era atunci cand mi s-a furat cutia postala), ci ca nu se deschide. Nici macar cu cartela. That's just great! Tocmai de aceea am petrecut acel quality time cu baiatul de la punctul 2), pentru ca sunam aiurea pe la oameni sa ne deschida usa. Ma gandesc ce s-ar fi intamplat daca as fi ajuns acasa undeva pe la 4 dimineata si nu as fi putut sa intru. Hmmmm.... Oricum, cineva sigur a patit-o, pentru ca azi-dimineata (de fapt ieri dimineata, ca e trecut de 12) cand am plecat de acasa era o gaura de toata splendoarea in geam. Geam din ala solid, nu asa. De atunci ma tot gandesc cu arata pumnul bietului suferind....
2 comentarii:
in primul rand tin sa precizez ca am crescut la casa si nici pana in sfanta zi de azi nu m-am adaptat la bloc. visul meu e sa am casuta mea si sa plantez trei randuri de floricele sub geam :D (and of course a loooot of pets)
in al doilea rand...
in anul 1 de facultate stateam cu chirie intr-un bloc de pe calea martirilor.
si intr-o seara ma intorc acasa de la un concert (iris parca) pe la 2 noaptea. ajung in fata scarii, introduc cartela....stupoare! nu mergea.
moment de panica: ce dracu ma fac? cum intru in bloc? la cine pot ramane peste noapte?
cand vad lumina aprinsa la apartamentul de la parter: si incep sa bat in pervaz ca bezmetica.
si iese un tip. maaaaama, cand l-am vazut era sa uit de ce ii bat in geam la 2 noaptea!
si iese omul sa-mi deschida (ca nu mergea interfonul de fel) si cand il vad numai in boxeri sunt gata sa-mi pierd mintile :D
bineinteles, nu l-am mai vazut niciodata :)
vaai, nu cred ca nu l-ai mai vazut :)) scena asta suna a inceput de film. mai ales daca ar fi plouat. I-ai fi putut spune ca "this is the beginning of a beautiful friendship" chiar :))
Trimiteți un comentariu