Nu e vorba de despartirile de iubit. Petronela e inca cu Andrei, nu stie de ce, fie a inceput sa nutreasca oaresce sentimente, fie din inertie. Oricum, el e acolo, cuminte, si asta ii da un sentiment de siguranta. Cateodata se mai surprinde afisand un zambet tamp cand se gandeste la el, dar nu ii da importanta.
E vorba de despartirile de prieteni. Mult mai dureroase si mai lungi. De multe ori nici nu iti dai seama cand se produc, te trezesti doar in fata faptului implinit.
Petronela si Cristina erau nedespartite in liceu. Colege de banca si vecine de cartier, nu isi putea imagina viata una fara cealalta. Pe Cristina a sunat-o dupa prima noapte de sex, dupa prima despartire urata de prieten, cand i-a murit pisica si cand a aflat ca trebuie sa se opereze de apendicita. Impreuna punea tara la cale, despicau firul in patru, analizau pretendentii la viitorul statut de boyfriend si colindau magazinele in cautarea esartfei perfecte.
Asta pana au ajuns la facultate, unde incet-incet lucrurile s-au schimbat. Una la Poli, alta la Vest, interesele lor au inceput sa nu mai fie la fel de comune. 'Alo, Cristina, n-ai chef de o bere?' - 'Nu pot, merg la ziua unei colege de grupa.' Sau 'Petronela, nu vii pe la mine?'- 'Sorry, am maine un test stupid'. Si tot asa, intalnirile lor s-au rarit si au devenit tot mai stanjenitoare. Se intamplau prea multe in perioada de timp in care nu se vedeau, incat nici nu stiau cu ce sa inceapa. Cercul fiecaruia de prieteni se modificase considerabil, nu mai existau atatea cunostinte comune. Dar nostalgia persista si ele continuau sa se intalneasca.
Acum Petronela nu o mai suna pe Cristina cand i se intampla ceva major. Mai vorbesc ocazional pe mess, isi trimit reciproc mesaje cu ocazia zilelor de nastere si se intalnesc cateodata sa isi aminteasca de 'vremurile bune'. Si totusi, despartirea de Cristina a lasat undeva un gol. Enervant si nerabdator sa fie umplut.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu