E oficial – I’m a net addict. Cum am realizat? Când am ajuns acasă de la facultă şi mirificul RDS a refuzat sa mi se conecteze.Nervi, frustrări, injurii.Toate pentru o amărâtă de conexiune. Mi-am făcut o obişnuinţă în a intra pe uşă, a aprinde compul şi a pierde jumate de oră citind mailuri, verificând traficul blogului,consultând Google Readerul. Și-a revenit relativ repede, totuşi relevaţia s-a produs. Mai ales având în vedere faptul că stau singură, compul e mereu deschis – am nevoie de încă o „voce”. Ar trebui să îi găsesc un nume inspirat.
Când ajung acasă (la cealaltă casă adică, unde locuiam constant până în octombrie 2006) în weekend petrec puţin timp la poveşti cu monitorul. O fi de aia, fiindcă acolo am părinţi şi câine cu care să mă conversez. Aici mai am şi un amărât de radio de pe vremea bunicilor, pe care îl folosesc rar spre deloc. Am încercat în acele 2 minute în care am fost privată de facilităţile internetului să îmi imaginez cum ar arăta viaţa mea fără messenger, wikipedia, imdb, piraterie. Aş citi mai mult şi m-aş uita mai mult la televizor. Prima variantă îmi convine, a doua nu. Deci se pare că internetul mă şi cultivă, mă şi prosteşte. Proporţiile nu am ajuns încă să le studiez.
6 comentarii:
Welcome the club :P
senchiu :)
:( am reu;it s[ supravieţuiesc zile întregi fără, parcă aş fi fost în sevraj
ah asta si eu reusesc de fiecare data cand merg la bunici ;)) si imi lipseste tehnologia :P
se pare ca nu sunteti singurii/singurele dependenti/dependente:)). Ma enervez rau daca nu merge netul si nu pot citi mailuri si alte chestii:))
ps: ador blogul asta..de ceva timp il citesc zilnic:)
multumim :D si noua ne place de el :))
Trimiteți un comentariu