De Damien Rice m-am indragostit acum vreo 2 ani, cand am vazut pentru prima oara 'Closer'. Mi-a placut filmul si am ramas obsedata de melodie - 'The Blower's daughter', pe care am fredonat-o zile in sir desi habar nu aveam cine o canta.Cand am aflat, mi-am procurat intreg albumul de debut al irlandezului, 'O', si l-am ascultat bineinteles pana la epuizare.Au urmat 'Live From The Union Chapel' lansat in 2003, 'B-sides' din 2004 si '9', in 2006.
Mi-e greu sa explic de ce e asa de acaparant .Poate datorita vocii sale profunde, a melancoliei care il caracterizeaza sau a trairilor contradictorii pe care le infatiseaza asa de bine single dupa single. Melodiile sale incep discret, evoluand pe parcurs intr-un crescendo aproape dureros.Pentru a-l intelege pe Damien nu trebuie sa-l asculti, trebuie sa-l simti.TAlbumele sale sunt personale si nu simti nici un moment nevoia de a asocia vocii un chip, pentru ca vocea iti e suficienta.Daca asculti si variantele live ale pieselor, dependenta e asigurata.
Rice esti si un activist convins, linkurile de pe site-ul sau oficial confirmand acest lucru.Nu mi-a fost usor sa aleg o singura melodie pe care sa o pun aici, dar pana la urma m-am hotarat - 'Woman like a man'.Enjoy! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu