duminică, 27 iulie 2008

Iuuuui

vineri, 25 iulie 2008

Non-activitate

Astazi am fost pusa in dificultate. Nu m-am dus la lucru. E vineri, ceea ce in industria noastra se numeste zi libera. Eu, fiind novice, nu m-am bucurat pana acum de virtutile acestei minunate zi libere in scurta perioada de cand sunt angajata. Si astazi, hop tup, sunt acasa. M-am trezit tot la o ora matinala, 9, ce-i drept ceva mai putin matinala decat ora mea obisnuita din timpul saptamanii. Si am inceput sa ma invart.
Am scris ceva articole, am baut doua ciocolate calde, mi-am citit feedurile. Apoi pauza. M-am hotarat sa imi fac ceva de-ale gurii, adica paste. Gata intr-un sfert de ora. Mi-am amintit ca in perioada in care aveam numai zile libere mi le umpleam cu seriale. Cum momentan sunt in pauza de ele, mi-am mancat spaghetele urmarind un episod de nush cand din Veronica Mars. Dupa, am intrat din nou in pauza de activitate. It's like...boring. Am continuat cu serialul si am ajuns deja la 3 episoade. Si ceva curatenie si packing, ca ma duc la Lugoooj :D

marți, 22 iulie 2008

SATC the movie


Scriam mai demult un post despre acest film, asa, in expectativa. Acum am reusit in final sa il vizionez si imi voi revarsa mai jos opinia. Spoilere si altele de genul, asa ca daca nu l-ati vazut si planuiti sa o faceti in viitorul apropiat nu cititi.
Ok then, filmul asta e aiurea rau. In primul rand, e muult prea lung. Nu inteleg filmele care nu au bunul simt de a se limita la o durata acceptabila (gen 1 ora jumate). Daaar nu, asta trebuia sa fie deosebit. Nu chiar la fel de lung ca cele din seria Harry Potter, dar nici nu ii mai trebuia mult. Apoi, e ingrozitor de previzibil. Eu m-am uitat la serial, mi-a placut, si pot afirma cu mana pe inima ca sunt anumite episoade care sunt mult mai bune decat aceasta pelicula.
Carrie e deprimata 80% din film. That's not good. Apoi isi mai si tranteste o culoare in cap ce o face sa arate mult mai batrana (probabil ca sa scoata in evidenta tristetea - haha). Si e pur si simplu, nu stiu, seaca.
Miranda se crizeaza toata dupa ce afla ca Steve a inselat-o. Asta dupa ce nu mai facusera sex de 6 luni. Asa ca il paraseste si incepe creierasul sa ii debiteze tot soiul de ganduri ciudate, cum ar fi cel al divortului. Seriously? Pana la urma totul se termina cu bine, but of course, dar isi distruge psihic bietul sot, tinandu-l in expectativa prea mult timp.
Charlotte pare cea mai normala. adica cea mai apropiata de clasica Charlotte, din serial. Ramane in sfarsit gravida, asta pe langa faptul ca o creste si pe micuta chinezoaica pe care a adoptat-o la sfarsitul serialului.
Si Samantha. Oh well, Samantha e cu Smith in LA, dar se decide subit ca nu poate sa fie cu el deoarece nu e genul ala de tipa. Adica vrea sa faca sex si cu alti barbati. Culmea, el accepta foarte senin despartirea. Si explicati-mi si mie ce e cu freza aia idioata pe capul lui? Era like totally hot in serial, si in film pare doar your average cute looking guy.


Apare si Jennifer Hudson, in rolul Louise, asistenta lui Carrie. La ce ii trebe tipei asistenta nu stiu. Oricum nu e cine stie ce de capul ei.
Si mister Big, el e tot speriat de bombe, a se citi relatii serioase si oficializate. Asa ca o paraseste pe biata Carrie in fata altarului si apoi ii trimite mailuri dragastoase. Pana la urma se iau, clar.
Mi-a placut faza cu pantoful, de pe la sfarsit ;))
Ca sa fim clari, nu e un film excesiv de prost, asa si cateva faza dragute. E genul de film de fete, digerabil, mai ales daca ar fi fost putin mai scurt. Totusi, pentru cei care s-au uitat la serial si au avut anumite asteptari - dezamagire totala in my humble opinion.

Song of the day: Melting Carousel - Violet and peachy


Trupa se desfasoara azi la Bucuresti. Dap, exista o posibilitate ca baietii si Gabi sa reprezinte minunatia asta de oras la Stufstock! Asa ca fingers crossed :D



site

Birotico-psihoza

Am intrat azi la Diverta aia din Libertatii sa imi cumpar un pix. Big mistake! Era cat pe ce sa cheltui o avere din bugetul meu actual pe un pix galben superb cu Sponge Bob (din ala stupid pentru copii, da - avea si ceva puf). Ca sa nu mai vorbesc de celelalte minunatii de pixuri de pe care abia mi-am dezlipit ochii si stapanit dorinta. M-am trezit deodata in paradisul post-it-urilor si al markerelor, al foilor colorate in toate felurile si al brelocurilor ubercute. Ma si imaginam stand la birou inconjurata de toate acele minunatii papetaresti. As fi cumparat instant trei sfert de librarie. Autostapanirea si dorinta de a mai fuma/manca ceva saptamana asta m-au trezit insa la cruda si mohorata realitate. Asa ca am ocolit sectiunea cu carti si am plecat de acolo cu 2 pixuri oribile, al caror pret totaliza un leu. Lasa ca iau eu salariul la un moment dat:P.

luni, 21 iulie 2008

Carreras, tu esti?


Am fost la concertul lui Jose Carreras, da. Super evenimentul muzical al anului, in Romania, pare-se. Culmea e ca mi-a placut. Sonorizarea a fost buna, spectatorii au fost civilizati si voluntarii care te indreptau spre loc zambitori. M-a enervat faptul ca s-a permis intrarea doar cu vreo juma de ora inainte, cand coada era deja kilometrica. Erau pe acolo si oameni care stateau de la 6. Plus ca inauntru se vindeau racoritoare cu 3 lei, dar apa sanchi. Frigiderul era full cu sticle de Cola, dar apa plata era deja evaporata dupa vreo 20 de minute - juma de ora de cand am intrat eu. Geezas! Nu ma bag in toata ciondaneala cu fotografii, care initial era vorba ca au voie sa fotografieze 10 minute si azi top, ca se permite acest lucru doar la final. Nu asta va intereseaza. Ci faptul ca a fost lume multa multa, ca Sabina Puertolas este magnifica si ca Joey DeMaio, basistul de la Manowar, i-a inmanat premiul de excelenta tenorului din partea Ordinului Suveran Sfantul Ioan de Ierusalim - Cavaleri de Malta, Federatia Prioratelor Autonome, pentru intreaga sa activitate muzicala si caritabila. Va las cu o poza ingrozitoare facuta de mine, care nu mai aveam baterii si nu eram capabila sa pozez scena, doar ecranul imens din fata mea. Mai multe veti gasi maine pe tion :)

miercuri, 16 iulie 2008

Forensic fairytale

Pushing daisies e un serial colorat la care e musai sa te uiti. Care daca ti-a placut Amelie, o sa iti pice cu tronc (ciudat suna expresia asta). Care iti va smulge zambete din acelea tampe. Dar sa o luam metodic, cu firul epic.
Personajul central e Ned, un placintar simpatic interpretat de Lee Pace. Nu doar ca e simpatic, dar are si un talent mai deosebit: invie morti. Nu in modul spooky, ci ii atinge si isi revin. Daaaar, daca ii atinge a doua oara: dead forever. Imi dau si eu seama cat de stupid suna, but trust me, e mirif serialul. Anyway, mai e un mishmash: daca ii tine in viata mai mult de un minut, altcineva din apropiere isi va da duhul. Buuun. Si cum talentul lui nu poate ramane nevalorificat, Emerson, un detectiv avid de recompense, il ia pe Ned ca si partener. Tot ce trebuie sa faca e sa invie victimele, sa le intrebe cine le-a facut de petrecanie si sa le omoare la loc. Totul merge ca pe roate pana in clipa in care Chuck (de la Charlotte), de care placintarul era indragostit in copilarie, moare. Atunci ce se hotaraste el? Sa o tina in viata. De tot. Culmea e ca nici tipa nu il uitase, si cei doi se reindragostesc. Si uite asa, desi nu au voie sa se atinga, deoarece Chuck ar muri de tot, incepe sa se dezvolte o ciudata poveste de dragoste. Mai apare in decor si Olive, o tipa ce lucreaza la placintarie si e indragostita de Ned, si cele 2 matusi ale lui Chuck, Vivian si Lily.
Scenele sunt foarte bine gandite si realizate, serialul e plin de culoare si suflet, replicile sunt amuzante si destepte. Ned, Chuck si Emerson formeaza un trio superb: placintarul e melancolic, ea e vesela si energica si detectivul e cinic si ironic. Exista si un narator, care te ghideaza de-a lungul povestirii. Primul sezon a avut doar 9 episoade, din cauza grevei scenaristilor, iar cel de-a doilea incepe din toamna, de la 1 octombrie. Aveti mai jos si trailerul. Enjoy! :P