M-am chinuit 2 minute sa incep sa scriu acest mirific post, deoarece Blogger se pare ca a uitat de mine si a inceput sa ma ignore. Mai precis sa imi dea eroare de fiecare data cand apas pe "Mesaj nou". Oh well, se rezolva cu putina perseverenta.
Ma simt ciudat scriind fara diacritice, dupa ce de 2 saptamani si ceva suntem nedespartite. Nu stiau daca ati observat, dar diacritice e la genul neutru. Un diacritic, doua diacritice. Cu diacriticul ma trezesc dimineata, imi beau cafeaua, ma gandesc ce sa fac in ziua respectiva. Cu diacriticele ma razboiesc pe la munca. Trecem subtil peste observatia cum ca diacritic este adjectiv.
Azi am baut pentru prima oara dupa mult timp cafea. Uitasem cat e de buna. Imi hranisem nevoia de cofeina cu capuccino de la automat. Well, that no more.
Sunt in pana de seriale. Nu mai tare ca in perioada ce s-a incheiat ieri, odata cu revenirea tumultuoasa a internetului. In perioada de sevraj am revazut "Grey's Anatomy" si mi-am dat seama ca Meredith ma enerveaza la culme. Si Izzy cateodata. Si ca serialul e de fapt o telenovela americanizata si aruncata intr-un spital. A trecut euforia ce ma cuprinsese la prima vizionare.
Mi-e dor de vacantele lenese de la bunici, cu trezit la 2, citit, colindat strazi si pierdut nopti aiurea. Sau de dezmaturile de la Timis, din Lugoj. Si de caine, de Snoopy. Care are copii :P Trei, mai precis.
Si, ca o concluzie, de un timp parca nu mai ascult muzica. De cand mi s-a terminat bateria la mp3player si am tot uitat sa imi cumpar alta. Winampul mai merge uneori pe fundal, o aud, dar nu o ascult. Asta nu imi place.
Asa se intampla cand nu ai mai scris pe blog de o gramada de timp. Ai o groaza de idei si niciun chef sa le organizezi. De unde rezulta amalgamul.