Teremia Mare se mândreşte cu bogata sa istorie în domeniul cultivării şi prelucrării strugurilor, cu vinul si coniacul caracteristice localităţii. Se mai mândreşte şi cu un muzeu de pictură, şi cu unul dedicat lui Nichita Stănescu. Cu toate acestea, celebrul coniac îşi pierde gustul în negura timpului şi muzeele sunt lăsate în paragină de edilii locali.Ajungem în Teremia vineri dimineaţă, un grup de vreo zece studenţi şi doi profesori. Ne întâmpină un nene mustăcios, care fumează mult şi vorbeşte tare şi repede. Se vrea un fel de ghid, dar se vede că nu îi convine sarcina. Ne conduce cu pas alert spre muzee, toate în incinta aceleiaşi clădiri şubrezite de vânturi şi ploi. Alături de cele două menţionate mai sus, dăm şi de un muzeu al vinului, cu obiecte şi utilaje specifice fiecărei etape a preparării băuturii. În camera adicentă se află cel cu manuscrise originale şi fotografii ale ilustrului poet modernist. Dar nu acestea ne atrag atenţia în primă instanţă, ci răceala şi gradul de degradare al încăperii. Varul stă să cadă, ici colo se conturează adevărate cratere în pereţi, mirosul de închis şi de mucegai ne gâdilă neplăcut nările.Uităm de somn si de lipsa de cofeină şi devenim din ce în ce mai indignaţi. Cum să îl păstrezi pe Nichita în asemenea condiţii?
Când trecem pragul muzeului picturii, revolta ia însă locul indignării. Tablouri de Horia Bernea, Constantin Flondor, Paul Gherasim sau Sorin Dumintrescu, adevărate valori ale picturii româneşti, sunt păstrate în condiţii mizere. Atârnate neglijent sau doar sprijinite de pereţii ce par gata să se prăbuşească în orice moment. Şi culmea, nenea mustăcios nu se sfieşte nici aici să îşi aprindă ţigara. Că nu sunt fonduri, ca să nu mai vorbim de birocraţia necesară pentru a le obţine. Bine nenea, dar cu tablourile cum rămâne? Păstrate în asemenea condiţii, în scurt timp se vor distruge şi nu vor mai avea nevoie nici măcar de un loc unde să fie depozitate. Cine ştie, poate atunci se vor găsi fondurile necesare inaugurării unei cârciumi. Că tot e coniacul la mare căutare pe aici.
Părăsim Teremia cu un gust amar.
link
